Din păcate în momentul ăsta urăsc ceva.
Urăsc oamenii egoişti şi inconştienţi, care te mint în faţă şi fac tot felul de tâmpenii, împinse pâna la limita extremă, fără să ţină cont de cei din jur, de faptul că acţiunile lor îi afectează iremediabil pe cei care le stau alături şi-i tot scot din rahat!
Urăsc şi faptul că se vor găsi întotdeauna resurse pentru a-i ajuta pe aceştia, pe când alţii care se zbat în probleme,dar au demnitatea de a nu-şi arunca pe umerii celor dragi poverile lor sunt sortiţi să se chinuie singuri. Pentru că ei nu ştiu să creeze drame, să şantajeze sentimental, să ameninţe cu sinucideri!
Poate o să-mi treacă, dar în momentul ăsta sunt revoltată la maxim!
Şi mai mult, urăsc faptul că după ce-mi trece furia, mi se face milă de aceşti oameni şi mă alătur celor care dau în brânci să-i ajute! :)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
...pentru că aşa eşti tu.
Eeeeh, aşa o fi, da' parcă tare mi-aş dori să nu! ;)
Da...mare lucru sa fim OAMENI.Si pana la urma cu cat esti mai sincer cu tine insuti cu atat esti mai agreabil si sa nu uitam ca o constiinta încarcata este un dusman redutabil.Ar trebui sa privim cu fereastra deschisa lumea din jurul nostru.
Trimiteți un comentariu